împrejura

Romanian

Etymology

From împrejur. Another etymology derives it from a Vulgar Latin *pergȳrāre, from Latin per + gȳrāre, with the addition of the prefix în later within Romanian.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨmpreʒuˈra/

• Audio

  (file)

Verb

a împrejura (third-person singular present împrejură, past participle împrejurat) 1st conj.

1. to encircle, enclose, surround

   Synonyms: înconjura, încercui, înprejmui, încinge

Conjugation

    conjugation of împrejura (first conjugation, no infix)

infinitive			a împrejura
gerund			împrejurând
past participle			împrejurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împrejur	împrejuri	împrejură	împrejurăm	împrejurați	împrejură
	imperfect	împrejuram	împrejurai	împrejura	împrejuram	împrejurați	împrejurau
	simple perfect	împrejurai	împrejurași	împrejură	împrejurarăm	împrejurarăți	împrejurară
	pluperfect	împrejurasem	împrejuraseși	împrejurase	împrejuraserăm	împrejuraserăți	împrejuraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împrejur	să împrejuri	să împrejure	să împrejurăm	să împrejurați	să împrejure
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împrejură			împrejurați
	negative		nu împrejura			nu împrejurați

Derived terms

• împrejurare

See also

• împresura