înțelept

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin intellēctus, from Latin intellegō. Was originally also the past participle of înțelege, replaced by înțeles through analogy with other -e ending third-conjugation verbs (i.e. merge > mers, drege > dres, scrie > scris). Doublet of intelect.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.t͡seˈlept/

• Audio

  (file)

Adjective

înțelept m or n (feminine singular înțeleaptă, masculine plural înțelepți, feminine and neuter plural înțelepte)

1. wise, sage

   Synonyms: cuminte, deștept

   • 1521, Neacșu's letter (transliteration from Cyrillic):

     Eu spui domnietale, iară domniia ta ești înțelept și aceaste cuvinte să ții domniiata la tine, să nu știe oamini mulți și domniele vostre să vă păziți cum știți mai bine.

     I am telling you, and you are wise and you should keep these words for yourself, so that not many people know, and you should take proper guard.

   • 1675, Miron Costin, Letopisețul Țărâi Moldovei de la Aaron Vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche – vornicul (transliteration from Cyrillic):

     O! Muldova, di ar hi domnii tăi, carii stăpânescŭ în tine, toți înțelepți, încă n-ai peri așè lesne.

     O! Moldavia, if your rulers, who rule you, would be wise, you wouldn't perish so easily.

   • 1875, Vasile Alecsandri, Dan, căpitan de plai:

     Ghirai cade pe gânduri, lăsându-și capu-n piept, / Și, îmblânzindu-și glasul: O! Dan! Om înțelept! / Te știu de mult pe tine, cunosc al tău renume / Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume.

     Ghirai is deep in thought, hanging his head, / And then, softening his voice: O! Dan! Wise man! / I've known you for a long time, I know your reputation / From the tearful speech of world's orphans.

   • 1970, Nichita Stănescu, Trei cai:

     Cu trei cai de chiparos / cu trei cai sculptați din os / de din osul meu din piept / potcovit și înțelept

     With three cypress horses / with three horses carved out of bone / from the bone of my chest / shoed and wise

Declension

Declension of înțelept

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	înțelept		înțeleaptă	înțelepți	înțelepte
	definite	înțeleptul		înțeleapta	înțelepții	înțeleptele
genitive/ dative	indefinite	înțelept		înțelepte	înțelepți	înțelepte
	definite	înțeleptului		înțeleptei	înțelepților	înțeleptelor

Noun

înțelept m (plural înțelepți, feminine equivalent înțeleaptă)

1. wise or learned person

Declension

Declension of înțelept

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) înțelept	înțeleptul	(niște) înțelepți	înțelepții
genitive/dative	(unui) înțelept	înțeleptului	(unor) înțelepți	înțelepților
vocative	înțeleptule		înțelepților

Synonyms

• învățat, sapient, savant, doct

Related terms

• înțelepciune
• înțelege