învățat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of învăța.
Pronunciation[edit]
Participle[edit]
învățat
- past participle of învăța
Adjective[edit]
învățat m or n (feminine singular învățată, masculine plural învățați, feminine and neuter plural învățate)
- learned, cultured, erudite, scholarly
- accustomed (to something)
Declension[edit]
Declension of învățat
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | învățat | învățată | învățați | învățate | ||
definite | învățatul | învățata | învățații | învățatele | |||
genitive/ dative |
indefinite | învățat | învățate | învățați | învățate | ||
definite | învățatului | învățatei | învățaților | învățatelor |
Noun[edit]
învățat m (plural învățați)
Declension[edit]
Declension of învățat
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) învățat | învățatul | (niște) învățați | învățații |
genitive/dative | (unui) învățat | învățatului | (unor) învățați | învățaților |
vocative | învățatule | învățaților |