țipa

See also: tipa, tipā, and tipă

Romanian

Etymology

Unknown.

Pronunciation

• IPA^(key): /t͡siˈpa/

• Audio

  (file)

• Rhymes: -a
• Hyphenation: ți‧pa

Verb

a țipa (third-person singular present țipă, past participle țipat) 1st conj.

1. to scream, shout, yell, shriek

   Synonyms: striga, urla, răcni, zbiera

Conjugation

    conjugation of țipa (first conjugation, no infix)

infinitive			a țipa
gerund			țipând
past participle			țipat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	țip	țipi	țipă	țipăm	țipați	țipă
	imperfect	țipam	țipai	țipa	țipam	țipați	țipau
	simple perfect	țipai	țipași	țipă	țiparăm	țiparăți	țipară
	pluperfect	țipasem	țipaseși	țipase	țipaserăm	țipaserăți	țipaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să țip	să țipi	să țipe	să țipăm	să țipați	să țipe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		țipă			țipați
	negative		nu țipa			nu țipați

Derived terms

• țipare
• țipat
• țipător
• țipenie