cornut
Definition from Wiktionary, the free dictionary
Contents |
Romanian [edit]
Etymology [edit]
From Latin cornūtus.
Adjective [edit]
cornut 4 nom/acc forms
Declension [edit]
declension of cornut
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | cornut | cornută | cornuți | cornute | ||
| definite | cornutul | cornuta | cornuții | cornutele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | cornut | cornute | cornuți | cornute | ||
| definite | cornutului | cornutei | cornuților | cornutelor | |||