cugeta

Romanian

Etymology

Inherited from Latin cōgitāre, present active infinitive of cōgitō. Cognates include Spanish cuidar, French cuider.

Pronunciation

• IPA^(key): /ku.d͡ʒeˈta/

• Audio

  (file)

Verb

a cugeta (third-person singular present cugetă, past participle cugetat) 1st conj.

1. to reason

   Cuget, deci exist. ― I reason, therefore I am.

2. to cogitate
3. to think

Conjugation

    conjugation of cugeta (first conjugation, no infix)

infinitive			a cugeta
gerund			cugetând
past participle			cugetat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cuget	cugeți	cugetă	cugetăm	cugetați	cugetă
	imperfect	cugetam	cugetai	cugeta	cugetam	cugetați	cugetau
	simple perfect	cugetai	cugetași	cugetă	cugetarăm	cugetarăți	cugetară
	pluperfect	cugetasem	cugetaseși	cugetase	cugetaserăm	cugetaserăți	cugetaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cuget	să cugeți	să cugete	să cugetăm	să cugetați	să cugete
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cugetă			cugetați
	negative		nu cugeta			nu cugetați

Synonyms

• gândi

Derived terms

• cuget
• cugetare