curcan
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From curcă (“turkey hen”) + -an.
Pronunciation[edit]
Noun[edit]
curcan m (plural curcani, feminine equivalent curcă)
- turkey (bird)
- turkey-cock
- (derogatory, archaic) policeman, cop, peeler, copper
Declension[edit]
Declension of curcan
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) curcan | curcanul | (niște) curcani | curcanii |
genitive/dative | (unui) curcan | curcanului | (unor) curcani | curcanilor |
vocative | curcanule | curcanilor |
Derived terms[edit]
Expressions
See also[edit]
References[edit]
- curcan in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)