dubita

Interlingua

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈdu.bi.ta/

Noun

dubita (plural dubitas)

1. doubt

Italian

Verb

dubita

1. inflection of dubitare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Latin

Verb

dubitā

1. second-person singular present active imperative of dubitō

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin dubitare.

Verb

a dubita (third-person singular present dubitează, past participle dubitat) 1st conj.

1. to doubt

Conjugation

    conjugation of dubita (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a dubita
gerund			dubitând
past participle			dubitat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dubitez	dubitezi	dubitează	dubităm	dubitați	dubitează
	imperfect	dubitam	dubitai	dubita	dubitam	dubitați	dubitau
	simple perfect	dubitai	dubitași	dubită	dubitarăm	dubitarăți	dubitară
	pluperfect	dubitasem	dubitaseși	dubitase	dubitaserăm	dubitaserăți	dubitaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dubitez	să dubitezi	să dubiteze	să dubităm	să dubitați	să dubiteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dubitează			dubitați
	negative		nu dubita			nu dubitați

References

• dubita in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN