expia
Jump to navigation
Jump to search
Catalan[edit]
Verb[edit]
expia
- inflection of expiar:
French[edit]
Verb[edit]
expia
- third-person singular past historic of expier
Latin[edit]
Verb[edit]
expiā
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French expier, from Latin expiare.
Verb[edit]
a expia (third-person singular present expiează, past participle expiat) 1st conj.
- to expiate
Conjugation[edit]
conjugation of expia (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a expia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | expiind | ||||||
past participle | expiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | expiez | expiezi | expiază | expiem | expiați | expiază | |
imperfect | expiam | expiai | expia | expiam | expiați | expiau | |
simple perfect | expiai | expiași | expie | expiarăm | expiarăți | expiară | |
pluperfect | expiasem | expiaseși | expiase | expiaserăm | expiaserăți | expiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să expiez | să expiezi | să expieze | să expiem | să expiați | să expieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | expiază | expiați | |||||
negative | nu expia | nu expiați |