mandata

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

French[edit]

Pronunciation[edit]

Verb[edit]

mandata

  1. third-person singular past historic of mandater

Italian[edit]

Etymology 1[edit]

Participle[edit]

mandata f sg

  1. feminine singular of mandato

Etymology 2[edit]

Noun[edit]

mandata f (plural mandate)

  1. consignment
  2. turn (of a lock)
  3. run

Latin[edit]

Noun[edit]

mandāta

  1. nominative/accusative neuter plural of mandātum

Participle[edit]

mandāta

  1. inflection of mandātus:
    1. nominative/vocative feminine singular
    2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle[edit]

mandātā

  1. ablative feminine singular of mandātus

Romanian[edit]

Etymology[edit]

Borrowed from French mandater.

Verb[edit]

a mandata (third-person singular present mandatează, past participle mandatat) 1st conj.

  1. to mandate

Conjugation[edit]

    conjugation of mandata (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a mandata
gerund mandatând
past participle mandatat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mandatez mandatezi mandatează mandatăm mandatați mandatează
imperfect mandatam mandatai mandata mandatam mandatați mandatau
simple perfect mandatai mandatași mandată mandatarăm mandatarăți mandatară
pluperfect mandatasem mandataseși mandatase mandataserăm mandataserăți mandataseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mandatez să mandatezi să mandateze să mandatăm să mandatați să mandateze
imperative — tu — — voi —
affirmative mandatează mandatați
negative nu mandata nu mandatați

Spanish[edit]

Verb[edit]

mandata

  1. inflection of mandatar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=mandata&oldid=73896597"