răspunde
Definition from Wiktionary, the free dictionary
Contents |
Romanian [edit]
Etymology [edit]
From Latin respondēre, present active infinitive of respondeō.
Verb [edit]
a răspunde (third-person singular present răspunde, past participle răspuns) 3rd conj.
Conjugation [edit]
răspunde (Third conjugation)
| infinitive | a răspunde | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răspunzând | ||||||
| past participle | răspuns | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răspund | răspunzi | răspunde | răspundem | răspundeți | răspund | |
| imperfect | răspundeam | răspundeai | răspundea | răspundeam | răspundeați | răspundeau | |
| simple perfect | răspunsei | răspunseși | răspunse | răspunserăm | răspunserăți | răspunseră | |
| pluperfect | răspunsesem | răspunseseși | răspunsese | răspunseserăm | răspunseserăți | răspunseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răspund | să răspunzi | să răspundă | să răspundem | să răspundeți | să răspundă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răspunde | răspundeți | |||||
| negative | nu răspunde | nu răspundeți | |||||
