ritma

Italian

Verb

ritma

1. inflection of ritmare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• Mitra, matri, mitra, tarmi, trami

Malay

Etymology

From English rhythm, from Latin rhythmus, from Ancient Greek ῥυθμός (rhuthmós, “any measured flow or movement, symmetry, rhythm”), from ῥέω (rhéō, “I flow, run, stream, gush”).

Pronunciation

• (Johor-Selangor, Riau-Lingga) IPA^(key): /ritmə/
• (Baku) IPA^(key): /ritma/
• Rhymes: -mə, -ə

Noun

ritma

1. rhythm (variation of strong and weak elements of sounds over time)

Alternative forms

• ritmê (Indonesian)

Synonyms

• rentak

Romanian

Etymology

Borrowed from French rythmer.

Verb

a ritma (third-person singular present ritmează, past participle ritmat) 1st conj.

1. (music) to mark or give a rhythm or beat

Conjugation

    conjugation of ritma (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ritma
gerund			ritmând
past participle			ritmat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ritmez	ritmezi	ritmează	ritmăm	ritmați	ritmează
	imperfect	ritmam	ritmai	ritma	ritmam	ritmați	ritmau
	simple perfect	ritmai	ritmași	ritmă	ritmarăm	ritmarăți	ritmară
	pluperfect	ritmasem	ritmaseși	ritmase	ritmaserăm	ritmaserăți	ritmaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ritmez	să ritmezi	să ritmeze	să ritmăm	să ritmați	să ritmeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ritmează			ritmați
	negative		nu ritma			nu ritmați

Slovene

Noun

rítma

1. dative/instrumental dual of rit