scuipa

Romanian

Etymology

Probably from an older form *scu(i)pi, from Vulgar Latin root *scupīre, from *escopīre, or *excuppere, from Late Latin *exconspuere, ultimately from Latin conspuere, present active infinitive of conspuō, from spuō. Compare Spanish escupir, Portuguese cuspir. Compare also Aromanian ascuchiu.

Pronunciation

• Audio

  (file)

Verb

a scuipa (third-person singular present scuipă, past participle scuipat) 1st conj.

1. to spit, spit on, expectorate

Conjugation

    conjugation of scuipa (first conjugation, no infix)

infinitive			a scuipa
gerund			scuipând
past participle			scuipat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	scuip	scuipi	scuipă	scuipăm	scuipați	scuipă
	imperfect	scuipam	scuipai	scuipa	scuipam	scuipați	scuipau
	simple perfect	scuipai	scuipași	scuipă	scuiparăm	scuiparăți	scuipară
	pluperfect	scuipasem	scuipaseși	scuipase	scuipaserăm	scuipaserăți	scuipaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să scuip	să scuipi	să scuipe	să scuipăm	să scuipați	să scuipe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		scuipă			scuipați
	negative		nu scuipa			nu scuipați

Related terms

• scuipat
• scuipare