scuipat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From the past participle of scuipa.
Pronunciation[edit]
Noun[edit]
scuipat n (uncountable)
Declension[edit]
declension of scuipat (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) scuipat | scuipatul |
genitive/dative | (unui) scuipat | scuipatului |
vocative | scuipatule |
Noun[edit]
scuipat m (plural scuipați)
Declension[edit]
Declension of scuipat
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) scuipat | scuipatul | (niște) scuipați | scuipații |
genitive/dative | (unui) scuipat | scuipatului | (unor) scuipați | scuipaților |
vocative | scuipatule | scuipaților |
Synonyms[edit]
Verb[edit]
scuipat (past participle of scuipa)
- past participle of scuipa