silui

Latin

Verb

siluī

1. first-person singular perfect active indicative of sileō

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic силовати (silovati), from Proto-Slavic *silovati, from *sila (“force”). Compare Serbo-Croatian silovati (“to force, to rape”).

Pronunciation

• Audio

  (file)

Verb

a silui (third-person singular present siluiește, past participle siluit) 4th conj.

1. (rare) to force someone

   Synonyms: sili, forța

2. to rape

   Synonym: viola

Conjugation

    conjugation of silui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a silui
gerund			siluind
past participle			siluit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	siluiesc	siluiești	siluiește	siluim	siluiți	siluiesc
	imperfect	siluiam	siluiai	siluia	siluiam	siluiați	siluiau
	simple perfect	siluii	siluiși	silui	siluirăm	siluirăți	siluiră
	pluperfect	siluisem	siluiseși	siluise	siluiserăm	siluiserăți	siluiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să siluiesc	să siluiești	să siluiască	să siluim	să siluiți	să siluiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		siluiește			siluiți
	negative		nu silui			nu siluiți

Further reading

• silui in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)