urî
Definition from Wiktionary, a free dictionary
Contents |
[edit] Romanian
[edit] Etymology
[edit] Verb
a urî (third-person singular present urăşte, past participle urât) 4th conj.
- to hate
[edit] Conjugation
urî (Fourth conjugation, -ăsc- infix)
| infinitive | a urî | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | urând | ||||||
| past participle | urât | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | urăsc | urăşti | urăşte | urâm | urâţi | urăsc | |
| imperfect | uram | urai | ura | uram | uraţi | urau | |
| simple perfect | urâi | urâşi | urî | urârăm | urârăţi | urâră | |
| pluperfect | urâsem | urâseşi | urâse | urâserăm | urâserăţi | urâseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să urăsc | să urăşti | să urască | să urâm | să urâţi | să urască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | urăşte | urâţi | |||||
| negative | nu urî | nu urâţi | |||||
