vindeca

Romanian

Etymology

Inherited from Latin vindicāre, present active infinitive of vindicō (“avenge, claim”).

Pronunciation

• IPA^(key): /vin.deˈka/

• Audio

  (file)

• Rhymes: -a
• Hyphenation: vin‧de‧ca

Verb

a vindeca (third-person singular present vindecă, past participle vindecat) 1st conj.

1. (transitive) to heal, cure
2. (reflexive, of a person or an injury) to heal, recover

Conjugation

    conjugation of vindeca (first conjugation, no infix)

infinitive			a vindeca
gerund			vindecând
past participle			vindecat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	vindec	vindeci	vindecă	vindecăm	vindecați	vindecă
	imperfect	vindecam	vindecai	vindeca	vindecam	vindecați	vindecau
	simple perfect	vindecai	vindecași	vindecă	vindecarăm	vindecarăți	vindecară
	pluperfect	vindecasem	vindecaseși	vindecase	vindecaserăm	vindecaserăți	vindecaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să vindec	să vindeci	să vindece	să vindecăm	să vindecați	să vindece
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		vindecă			vindecați
	negative		nu vindeca			nu vindecați

Synonyms

• (cure): See Thesaurus:vindeca
• (recover): See Thesaurus:se însănătoși

Derived terms

• vindecare
• vindecător
• vindecătoare
• vindecea

References

• vindeca in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)