împăciuire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
împăciuire f (plural împăciuiri)
Declension[edit]
Declension of împăciuire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) împăciuire | împăciuirea | (niște) împăciuiri | împăciuirile |
| genitive/dative | (unei) împăciuiri | împăciuirii | (unor) împăciuiri | împăciuirilor |
| vocative | împăciuire, împăciuireo | împăciuirilor | ||