împrejurime
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]împrejurime f (plural împrejurimi)
Declension
[edit]| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | împrejurime | împrejurimea | împrejurimi | împrejurimile |
| genitive-dative | împrejurimi | împrejurimii | împrejurimi | împrejurimilor |
| vocative | împrejurime, împrejurimeo | împrejurimilor | ||