așterne

See also: asterne

Romanian

Etymology

Inherited from Latin asternere, present active infinitive of asternō (“prostrate oneself, lie prone”). Compare Aromanian ashternu / ashter.

Verb

a așterne (third-person singular present așterne, past participle așternut) 3rd conj.

1. to spread or stretch over a surface (e.g. a carpet)
2. to lay, spread out on the ground
3. to strew

Conjugation

    conjugation of așterne (third conjugation, past participle in -ut)

infinitive			a așterne
gerund			așternând
past participle			așternut
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	aștern	așterni	așterne	așternem	așterneți	aștern
	imperfect	așterneam	așterneai	așternea	așterneam	așterneați	așterneau
	simple perfect	așternui	așternuși	așternu	așternurăm	așternurăți	așternură
	pluperfect	așternusem	așternuseși	așternuse	așternuserăm	așternuserăți	așternuseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să aștern	să așterni	să așternă	să așternem	să așterneți	să așternă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		așterne			așterneți
	negative		nu așterne			nu așterneți

Synonyms

• (spread): împrăștia, întinde

Derived terms

• așternere
• așternut