blănui

Romanian

Etymology

From blană +‎ -ui.

Verb

a blănui (third-person singular present blănuiește, past participle blănuit) 4th conjugation

1. to fur

Conjugation

    conjugation of blănui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a blănui
gerund			blănuind
past participle			blănuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	blănuiesc	blănuiești	blănuiește	blănuim	blănuiți	blănuiesc
	imperfect	blănuiam	blănuiai	blănuia	blănuiam	blănuiați	blănuiau
	simple perfect	blănuii	blănuiși	blănui	blănuirăm	blănuirăți	blănuiră
	pluperfect	blănuisem	blănuiseși	blănuise	blănuiserăm	blănuiserăți	blănuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să blănuiesc	să blănuiești	să blănuiască	să blănuim	să blănuiți	să blănuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		blănuiește			blănuiți
	negative		nu blănui			nu blănuiți

References

• blănui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN