blestema

See also: blestemâ

Romanian

Alternative forms

• blăstema, blăstăma (regional)

Etymology

From Vulgar Latin *blastēmāre, present active infinitive of *blastēmō, from Ecclesiastical Latin, Late Latin blasphēmō, from Ancient Greek βλασφημέω (blasphēméō). Compare Aromanian blastim, blãstimari, Italian bestemmiare, Friulian blestemâ, Spanish lastimar.

Verb

a blestema (third-person singular present blestemă, past participle blestemat) 1st conj.

1. (transitive) to curse; to shame
2. (transitive) to damn
3. (intransitive) to swear; to blaspheme

Conjugation

    conjugation of blestema (first conjugation, no infix)

infinitive			a blestema
gerund			blestemând
past participle			blestemat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	blestem	blestemi	blestemă	blestemăm	blestemați	blestemă
	imperfect	blestemam	blestemai	blestema	blestemam	blestemați	blestemau
	simple perfect	blestemai	blestemași	blestemă	blestemarăm	blestemarăți	blestemară
	pluperfect	blestemasem	blestemaseși	blestemase	blestemaserăm	blestemaserăți	blestemaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să blestem	să blestemi	să blesteme	să blestemăm	să blestemați	să blesteme
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		blestemă			blestemați
	negative		nu blestema			nu blestemați

Derived terms

• blestem

Related terms

• excomunica

See also

• înjura
• afurisi