chiureta

Romanian

Etymology

Borrowed from French cureter.

Verb

a chiureta (third-person singular present chiuretează, past participle chiuretat) 1st conjugation

1. to curette

Conjugation

    conjugation of chiureta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a chiureta
gerund			chiuretând
past participle			chiuretat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	chiuretez	chiuretezi	chiuretează	chiuretăm	chiuretați	chiuretează
	imperfect	chiuretam	chiuretai	chiureta	chiuretam	chiuretați	chiuretau
	simple perfect	chiuretai	chiuretași	chiuretă	chiuretarăm	chiuretarăți	chiuretară
	pluperfect	chiuretasem	chiuretaseși	chiuretase	chiuretaserăm	chiuretaserăți	chiuretaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să chiuretez	să chiuretezi	să chiureteze	să chiuretăm	să chiuretați	să chiureteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		chiuretează			chiuretați
	negative		nu chiureta			nu chiuretați

References

• chiureta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN