desprăfuitor
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
desprăfuitor n (plural desprăfuitoare)
Declension[edit]
Declension of desprăfuitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) desprăfuitor | desprăfuitorul | (niște) desprăfuitore | desprăfuitorele |
genitive/dative | (unui) desprăfuitor | desprăfuitorului | (unor) desprăfuitore | desprăfuitorelor |
vocative | desprăfuitorule | desprăfuitorelor |