gofra

Portuguese

Verb

gofra

1. inflection of gofrar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French gaufrer.

Verb

a gofra (third-person singular present gofrează, past participle gofrat) 1st conjugation

1. to goffer

Conjugation

    conjugation of gofra (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a gofra
gerund			gofrând
past participle			gofrat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	gofrez	gofrezi	gofrează	gofrăm	gofrați	gofrează
	imperfect	gofram	gofrai	gofra	gofram	gofrați	gofrau
	simple perfect	gofrai	gofrași	gofră	gofrarăm	gofrarăți	gofrară
	pluperfect	gofrasem	gofraseși	gofrase	gofraserăm	gofraserăți	gofraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să gofrez	să gofrezi	să gofreze	să gofrăm	să gofrați	să gofreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		gofrează			gofrați
	negative		nu gofra			nu gofrați

References

• gofra in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN