hiorþ
Jump to navigation
Jump to search
Old Swedish[edit]
Etymology[edit]
From Old Norse hjǫrð, from Proto-Germanic *herdō.
Noun[edit]
hiorþ f
Declension[edit]
Declension of hiorþ (strong ō-stem)
masculine | singular | plural | ||
---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | |
nominative | hiorþ | hiorþin | hiorþar | hiorþarnar, hiorþanar |
accusative | hiorþ | hiorþina | hiorþar | hiorþarnar, hiorþanar |
dative | hiorþ, hiorþo | hiorþinni, hiorþinne | hiorþum, hiorþom | hiorþumin, hiorþomen |
genitive | hiorþar | hiorþarinnar | hiorþa | hiorþanna |
Descendants[edit]
- Swedish: hjord