iscușenie

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic искоушениѥ (iskušenije).

Noun

iscușenie f (plural iscușenii)

1. (obsolete) temptation

Declension

Declension of iscușenie

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) iscușenie	iscușenia	(niște) iscușenii	iscușeniile
genitive/dative	(unei) iscușenii	iscușeniei	(unor) iscușenii	iscușeniilor
vocative	iscușenie, iscușenio		iscușeniilor

References

• iscușenie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN