istețime
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
istețime f (plural istețimi)
Declension[edit]
Declension of istețime
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) istețime | istețimea | (niște) istețimi | istețimile |
| genitive/dative | (unei) istețimi | istețimii | (unor) istețimi | istețimilor |
| vocative | istețime, istețimeo | istețimilor | ||