ritim
See also: řitím
Slovene
Noun
rítim
Turkish
Etymology
From French rythme, from Ancient Greek ῥυθμός (rhuthmós).
Pronunciation
Noun
ritim (definite accusative ritmi, plural ritimler)
rítim
From French rythme, from Ancient Greek ῥυθμός (rhuthmós).
ritim (definite accusative ritmi, plural ritimler)