suficiență
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Italian sufficienza, from Latin sufficientia.
Noun[edit]
suficiență f (uncountable)
Declension[edit]
declension of suficiență (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) suficiență | suficiența |
genitive/dative | (unei) suficiențe | suficienței |
vocative | suficiență, suficiențo |