troncănit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of troncăni.
Noun
[edit]troncănit n (plural troncănituri)
- a rattle
Declension
[edit]| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | troncănit | troncănitul | troncănituri | troncăniturile |
| genitive-dative | troncănit | troncănitului | troncănituri | troncăniturilor |
| vocative | troncănitule | troncăniturilor | ||
Verb
[edit]troncănit (past participle of troncăni)