ultragia
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From ultragiu.
Verb[edit]
a ultragia (third-person singular present ultragiază, past participle ultragiat) 1st conj.
- to outrage
Conjugation[edit]
conjugation of ultragia (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a ultragia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ultragiind | ||||||
| past participle | ultragiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ultragiez | ultragiezi | ultragiază | ultragiem | ultragiați | ultragiază | |
| imperfect | ultragiam | ultragiai | ultragia | ultragiam | ultragiați | ultragiau | |
| simple perfect | ultragiai | ultragiași | ultragie | ultragiarăm | ultragiarăți | ultragiară | |
| pluperfect | ultragiasem | ultragiaseși | ultragiase | ultragiaserăm | ultragiaserăți | ultragiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ultragiez | să ultragiezi | să ultragieze | să ultragiem | să ultragiați | să ultragieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ultragiază | ultragiați | |||||
| negative | nu ultragia | nu ultragiați | |||||