vorbăreț

Romanian

Etymology

From vorbi +‎ -ăreț.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌvor.bəˈret͡s/

Adjective

vorbăreț m or n (feminine singular vorbăreață, masculine plural vorbăreți, feminine and neuter plural vorbărețe)

1. talkative, chatty, loquacious

Declension

Declension of vorbăreț

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	vorbăreț		vorbăreață	vorbăreți	vorbărețe
	definite	vorbărețul		vorbăreața	vorbăreții	vorbărețele
genitive/ dative	indefinite	vorbăreț		vorbărețe	vorbăreți	vorbărețe
	definite	vorbărețului		vorbăreței	vorbăreților	vorbărețelor

Synonyms

• flecar, limbut, guraliv, gureș