înghițitură

Romanian

Etymology

From înghiți +‎ -tură.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.ɡi.t͡siˈtu.rə/

Noun

înghițitură f (plural înghițituri)

1. gulp (usual amount swallowed)

Declension

Declension of înghițitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înghițitură	înghițitura	(niște) înghițituri	înghițiturile
genitive/dative	(unei) înghițituri	înghițiturii	(unor) înghițituri	înghițiturilor
vocative	înghițitură, înghițituro		înghițiturilor