afurisi

Romanian

Etymology

Borrowed from Byzantine Greek ἀφορίζω (aphorízō), probably through a Slavic intermediary.

Verb

a afurisi (third-person singular present afurisește, past participle afurisit) 4th conj.

1. to damn, call curses on
2. to swear
3. to invoke

Conjugation

    conjugation of afurisi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a afurisi
gerund			afurisind
past participle			afurisit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	afurisesc	afurisești	afurisește	afurisim	afurisiți	afurisesc
	imperfect	afuriseam	afuriseai	afurisea	afuriseam	afuriseați	afuriseau
	simple perfect	afurisii	afurisiși	afurisi	afurisirăm	afurisirăți	afurisiră
	pluperfect	afurisisem	afurisiseși	afurisise	afurisiserăm	afurisiserăți	afurisiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să afurisesc	să afurisești	să afurisească	să afurisim	să afurisiți	să afurisească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		afurisește			afurisiți
	negative		nu afurisi			nu afurisiți

Derived terms

• afurisit

See also

• blestema