argăți

Romanian

Etymology

From argat.

Verb

a argăți (third-person singular present argățește, past participle argățit) 4th conj.

1. to work as a servant

Conjugation

    conjugation of argăți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a argăți
gerund			argățind
past participle			argățit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	argățesc	argățești	argățește	argățim	argățiți	argățesc
	imperfect	argățeam	argățeai	argățea	argățeam	argățeați	argățeau
	simple perfect	argății	argățiși	argăți	argățirăm	argățirăți	argățiră
	pluperfect	argățisem	argățiseși	argățise	argățiserăm	argățiserăți	argățiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să argățesc	să argățești	să argățească	să argățim	să argățiți	să argățească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		argățește			argățiți
	negative		nu argăți			nu argățiți

References

• argăți in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN