înflori

Romanian

Alternative forms

• flori

Etymology

From în- + Late Latin flōrīre. Compare Aromanian nfluriri.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.floˈri/

Verb

a înflori (third-person singular present înflorește, past participle înflorit) 4th conj.

1. to flower (to put forth blooms), bloom

Conjugation

    conjugation of înflori (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înflori
gerund			înflorind
past participle			înflorit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înfloresc	înflorești	înflorește	înflorim	înfloriți	înfloresc
	imperfect	înfloream	înfloreai	înflorea	înfloream	înfloreați	înfloreau
	simple perfect	înflorii	înfloriși	înflori	înflorirăm	înflorirăți	înfloriră
	pluperfect	înflorisem	înfloriseși	înflorise	înfloriserăm	înfloriserăți	înfloriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înfloresc	să înflorești	să înflorească	să înflorim	să înfloriți	să înflorească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înflorește			înfloriți
	negative		nu înflori			nu înfloriți

Derived terms

• înflorire
• înfloritor