înhăța
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a înhăța (third-person singular present înhață, past participle înhățat) 1st conj.
- to grab
Conjugation[edit]
conjugation of înhăța (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înhăța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înhățând | ||||||
| past participle | înhățat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înhăț | înhăți | înhăță | înhățăm | înhățați | înhăță | |
| imperfect | înhățam | înhățai | înhăța | înhățam | înhățați | înhățau | |
| simple perfect | înhățai | înhățași | înhăță | înhățarăm | înhățarăți | înhățară | |
| pluperfect | înhățasem | înhățaseși | înhățase | înhățaserăm | înhățaserăți | înhățaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înhăț | să înhăți | să înhățe | să înhățăm | să înhățați | să înhățe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înhăță | înhățați | |||||
| negative | nu înhăța | nu înhățați | |||||