înlănțui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a înlănțui (third-person singular present înlănțuie, past participle înlănțuit) 4th conj.
- to concatenate
Conjugation[edit]
conjugation of înlănțui (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a înlănțui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înlănțuind | ||||||
| past participle | înlănțuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înlănțui | înlănțui | înlănțuie | înlănțuim | înlănțuiți | înlănțuie | |
| imperfect | înlănțuiam | înlănțuiai | înlănțuia | înlănțuiam | înlănțuiați | înlănțuiau | |
| simple perfect | înlănțuii | înlănțuiși | înlănțui | înlănțuirăm | înlănțuirăți | înlănțuiră | |
| pluperfect | înlănțuisem | înlănțuiseși | înlănțuise | înlănțuiserăm | înlănțuiserăți | înlănțuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înlănțui | să înlănțui | să înlănțuie | să înlănțuim | să înlănțuiți | să înlănțuie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înlănțuie | înlănțuiți | |||||
| negative | nu înlănțui | nu înlănțuiți | |||||