însoțit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of însoți.
Noun
[edit]însoțit n (uncountable)
Declension
[edit] declension of însoțit (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| n gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) însoțit | însoțitul |
| genitive/dative | (unui) însoțit | însoțitului |
| vocative | însoțitule | |
Verb
[edit]însoțit (past participle of însoți)
- past participle of însoți