învingător

Romanian

Etymology

From învinge +‎ -tor.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌɨn.viŋ.ɡəˈtor/

Adjective

învingător m or n (feminine singular învingătoare, masculine plural învingători, feminine and neuter plural învingătoare)

1. winning
2. defeating, vanquishing

Declension

Declension of învingător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	învingător		învingătoare	învingători	învingătoare
	definite	învingătorul		învingătoarea	învingătorii	învingătoarele
genitive/ dative	indefinite	învingător		învingătoare	învingători	învingătoare
	definite	învingătorului		învingătoarei	învingătorilor	învingătoarelor

Noun

învingător m (plural învingători)

1. victor, winner (in a fight or contest)
2. vanquisher, conqueror, defeater

Declension

Declension of învingător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) învingător	învingătorul	(niște) învingători	învingătorii
genitive/dative	(unui) învingător	învingătorului	(unor) învingători	învingătorilor
vocative	învingătorule		învingătorilor

See also

• câștigător
• cuceritor