bojniță

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic божьница (božĭnica).

Noun

bojniță f (plural bojnițe)

1. (paganism, obsolete) temple or shrine

Declension

Declension of bojniță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bojniță	bojnița	(niște) bojnițe	bojnițele
genitive/dative	(unei) bojnițe	bojniței	(unor) bojnițe	bojnițelor
vocative	bojniță, bojnițo		bojnițelor

References

• bojniță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN