bonifica

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search
See also: bonificá

Italian[edit]

Pronunciation[edit]

  • IPA(key): /boˈni.fi.ka/
  • Rhymes: -ifika
  • Hyphenation: bo‧nì‧fi‧ca

Etymology 1[edit]

Deverbal from bonificare +‎ -a.

Noun[edit]

bonifica f (plural bonifiche)

  1. reclamation

Etymology 2[edit]

Verb[edit]

bonifica

  1. inflection of bonificare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
Related terms[edit]

Romanian[edit]

Etymology[edit]

Borrowed from French bonifier.

Verb[edit]

a bonifica (third-person singular present bonifică, past participle bonificat) 1st conj.

  1. to discount

Conjugation[edit]

    conjugation of bonifica (first conjugation, no infix)
infinitive a bonifica
gerund bonificând
past participle bonificat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present bonific bonifici bonifică bonificăm bonificați bonifică
imperfect bonificam bonificai bonifica bonificam bonificați bonificau
simple perfect bonificai bonificași bonifică bonificarăm bonificarăți bonificară
pluperfect bonificasem bonificaseși bonificase bonificaserăm bonificaserăți bonificaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să bonific să bonifici să bonifice să bonificăm să bonificați să bonifice
imperative — tu — — voi —
affirmative bonifică bonificați
negative nu bonifica nu bonificați

References[edit]

  • bonifica in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish[edit]

Verb[edit]

bonifica

  1. inflection of bonificar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=bonifica&oldid=71818736"