conceni

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic коньчанъ (konĭčanŭ).

Verb

a conceni (third-person singular present concenește, past participle concenit) 4th conj.

1. (obsolete) to destroy

Conjugation

    conjugation of conceni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a conceni
gerund			concenind
past participle			concenit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	concenesc	concenești	concenește	concenim	conceniți	concenesc
	imperfect	conceneam	conceneai	concenea	conceneam	conceneați	conceneau
	simple perfect	concenii	conceniși	conceni	concenirăm	concenirăți	conceniră
	pluperfect	concenisem	conceniseși	concenise	conceniserăm	conceniserăți	conceniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să concenesc	să concenești	să concenească	să concenim	să conceniți	să concenească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		concenește			conceniți
	negative		nu conceni			nu conceniți

References

• conceni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN