conlucrare
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
conlucrare f (plural conlucrări)
Declension[edit]
Declension of conlucrare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) conlucrare | conlucrarea | (niște) conlucrări | conlucrările |
| genitive/dative | (unei) conlucrări | conlucrării | (unor) conlucrări | conlucrărilor |
| vocative | conlucrare, conlucrareo | conlucrărilor | ||