desfira

Portuguese

Verb

desfira

1. inflection of desferir:
   1. first/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative

Romanian

Etymology

From des- (“un-”) +‎ fir (“thread”) + -a (first-conjugation verbal suffix). Some Romanian etymological dictionaries list it as deriving from a local Vulgar Latin construction *disfīlāre(from dis- + fīlāre < fīlum), but this is unlikely, as normally it would become *diffīlāre in Latin.

Verb

a desfira (third-person singular present desfiră, past participle desfirat) 1st conj.

1. (rare) to unravel, unwind (usually string or thread)

   Synonyms: deșira, desfășura

Conjugation

    conjugation of desfira (first conjugation, no infix)

infinitive			a desfira
gerund			desfirând
past participle			desfirat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	desfir	desfiri	desfiră	desfirăm	desfirați	desfiră
	imperfect	desfiram	desfirai	desfira	desfiram	desfirați	desfirau
	simple perfect	desfirai	desfirași	desfiră	desfirarăm	desfirarăți	desfirară
	pluperfect	desfirasem	desfiraseși	desfirase	desfiraserăm	desfiraserăți	desfiraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să desfir	să desfiri	să desfire	să desfirăm	să desfirați	să desfire
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		desfiră			desfirați
	negative		nu desfira			nu desfirați

Related terms

• fir