discoperi

Interlingua

Verb

discoperi

1. present of discoperir
2. imperative of discoperir

Latin

Verb

discoperī

1. second-person singular present active imperative of discoperiō

Romanian

Verb

a discoperi (third-person singular present discoperie, past participle discoperit) 4th conj.

1. Obsolete form of descoperi.

Conjugation

    conjugation of discoperi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a discoperi
gerund			discoperind
past participle			discoperit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	discoper	discoperi	discopere	discoperim	discoperiți	discoper
	imperfect	discopeream	discopereai	discoperea	discopeream	discopereați	discopereau
	simple perfect	discoperii	discoperiși	discoperi	discoperirăm	discoperirăți	discoperiră
	pluperfect	discoperisem	discoperiseși	discoperise	discoperiserăm	discoperiserăți	discoperiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să discoper	să discoperi	să discoperă	să discoperim	să discoperiți	să discoperă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		discopere			discoperiți
	negative		nu discoperi			nu discoperiți

References

• discoperi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN