elocinte

Romanian

Adjective

elocinte m or f or n (masculine plural elocinți, feminine and neuter plural elocinte)

1. Obsolete form of elocvent.

Declension

Declension of elocinte

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	elocinte		elocinte	elocinți	elocinte
	definite	elocintele		elocintea	elocinții	elocintele
genitive/ dative	indefinite	elocinte		elocinte	elocinți	elocinte
	definite	elocintelui		elocintei	elocinților	elocintelor

References

• elocinte in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN