furculiță

Romanian

Etymology

From furcă (“pitchfork”) +‎ -uliță.

Pronunciation

• IPA^(key): [fur.kuˈli.t͡sə]

• Audio:

  (file)

• Audio:

  (file)

Noun

furculiță f (plural furculițe or furculiți)

1. fork (table utensil)

   Synonym: (Transylvania) furcuță

Declension

Declension of furculiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) furculiță	furculița	(niște) furculițe	furculițele
genitive/dative	(unei) furculițe	furculiței	(unor) furculițe	furculițelor
vocative	furculiță, furculițo		furculițelor

See also

• cuțit
• lingură, linguriță