incantat

Latin

Verb

incantat

1. third-person singular present active indicative of incantō

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin incantatus.

Adjective

incantat m or n (feminine singular incantată, masculine plural incantați, feminine and neuter plural incantate)

1. bewitched

Declension

Declension of incantat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	incantat		incantată	incantați	incantate
	definite	incantatul		incantata	incantații	incantatele
genitive/ dative	indefinite	incantat		incantate	incantați	incantate
	definite	incantatului		incantatei	incantaților	incantatelor

References

• incantat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN